Costel Brânză, bioenergetician: “Vindecarea unui pacient îmi dă puterea de a-l trata pe următorul” 

Costel Brânză s-a născut la 13 februarie 1979 în comuna Drânceni, judeţul Vaslui. A absolvit liceul la Arad, continuându-şi studiile la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia Balneofizioterapie – Ortopedie Recuperare. A început să lucreze la spitalul din Craiova, apoi pe rând la Haţeg, la Eforie Nord şi la Băile Felix. Văzând criteriile cu care se se porneşte în medicină, a renunţat la lucrul în spital şi a început terapiile prin medicină alternativă, obţinând rezultate impresionante. 

Dragostea l-a adus la Câmpina! Nu a venit însă aici doar pentru sufletul său pereche, ci pentru toţi aceia care au nevoie de el. Costel Brânză a fost înzestrat cu darul de a lecui trupuri şi suflete, iar femeia care îi stă alături, Zenovia, are acelaşi scop cu al său, acela de a ajuta cât mai mulţi oameni să-şi găsească vindecarea.

– De când practicaţi aceste terapii energetice?

– Începând cu vârsta de 13 ani mi-am descoperit calităţile energetice şi tot atunci am vindecat prima persoană, care suferise un accident vascular cu semipareză pe partea stângă.

– Cum s-a întâmplat?

– Mă jucam cu copiii pe-afară, prin faţa blocului. Fiind iarnă, încercam jocurile copilăreşti, care rezistă cel mai mult cu mâna în zăpadă. Eu stăteam şi câte două ore şi aceasta se topea sub palma mea. Iar când scoteam mâna din omătul rece, aceasta era caldă.

– Şi în acel moment v-aţi pus un semn de întrebare?

– Da. Însă tatăl meu, fie iertat, că l-am pierdut imediat după ce mi-am descoperit calităţile, a fost cel care  mi-a dat primul caz, spunându-mi „Hai să mergem la vecina, să vezi ce problemă are ea, că tu, cu calităţile tale, poate reuşeşti s-o vindeci.” Şi pur şi simplu, în zece şedinţe, persoana respectivă a început să-şi folosească muscultura, să meargă în picioare, să-şi mişte mâinile…

– Ce înseamnă terapiile cu bioenergie?

– Terapiile cu bioenergie sunt nişte încărcări energetice, nişte fluxuri de curenţi în corpul uman. Fiecare dintre noi avem bioenergie, dar foarte puţini dintre noi o avem mai mult dezvoltată. La mine, fiind persoană cu handicap gradul 1, nevăzător, s-a dezvoltat un al şaselea simţ poate, care mă ajută să folosesc această calitate în alt mod. Nu văd o culoare, dar o simt spiritual.

– Care este condiţia de bază pentru stăpânirea acestei metode terapeutice?

– E mult de discutat aici. Pentru ca aceste terapii să dea rezultate, în primul rând trebuie să depui suflet, trebuie să faci cu plăcere şi cu dăruire lucrul pe care ţi l-a lăsat Dumnezeu în mâini.

– Pe lângă harul cu care aţi fost înzestrat, este nevoie de studiu suplimentar?

– Este nevoie, în primul rând, să cunoşti corpul uman. Pentru a cunoaşte corpul uman este nevoie de anatomie. Având anatomia la bază, îţi descoperi calităţile şi îţi înţelegi mai bine harul cu care ai fost înzestrat. Dar cel mai mult contează să pui suflet în ceea ce vrei să faci.

– Contează credinţa?

– Da, foarte mult. Pentru că vindecarea nu vine direct de la noi, de la cei care suntem înzestraţi cu aceste puteri. Vine şi de la pacient. 50% vine de la noi, 50% din credinţa pacientului.

– Ce fel de terapii folosiţi în procesul de vindecare al unei persoane?

– Se începe mai întâi cu un masaj de relaxare a masei musculare, care constă în bioenergie. După aceea se efectuează masajul pentru vindecarea, în primul rând, a coloanei, pentru că de la aceasta apar foarte multe afecţiuni interne şi externe. Apoi se face masajul de relaxare şi completarea bioenergetică de final, ridicarea persoanei în terapia luminilor pentru a înţelege că această boală de care suferă este un sprijin pentru a se trata direct din inteligenţa lui, din aura lui.

– Formulele de tratament diferă de la o persoană la alta?

– Da. Diferă de la o persoană la alta, pentru că şi organismele umane diferă. Unele percep mai multă energie sau au nevoie de mai multă energie, altele au nevoie de mai puţină energie sau au prea multă şi nu ştiu s-o folosească, nu ştiu s-o descarce sau să o controleze.

– Ce fel de afecţiuni trataţi?

– Începând de la hernii de disc, malformaţii pe oase, acestea fiind cazurile cele mai dese. Probleme tiroidiene, probleme de plămâni, astm, cancere de sân, probleme depresive…

– Ce presupun şedinţele de tratament? De cât timp este nevoie pentru a declara o persoană recuperată?

– Cel puţin la mine, până acum, în cazurile pe care le-am avut, a fost nevoie de minim cinci şedinţe şi maxim cincisprezece şedinţe.

– Se poate vorbi de o recuperare/vindecare totală?

– Da. Sunt foarte multe boli care s-au vindecat, foarte multe boli care se pot trata. De exemplu, cancerul de sân (nu în ultimele stadii) a fost vindecat pentru că apare pe baza unei afecţiuni la coloana vertebrală. Sunt de asemenea problemele tiroidiene care se rezolvă.

– Cât timp durează efectele după terminarea tratamentului?

– Efectele sunt de durată lungă, dar depind foarte mult de felul în care pacientul se menţine. După ce termin un tratament şi îi spun pacientului  „Stop, eşti bine!”, din momentul acela nu trebuie să mai vină. Dar oamenii se reîntorc în general pentru menţinere. Tratamentul poate să ţină 20, 30, 50 sau 80 de ani, pentru că el oferă longevitate. Se ştie că mortalitatea este foarte mare în vremurile pe care le trăim. Dacă oamenii ar face astfel de tratamente o dată la trei ani, la patru ani şi să facă câte 10 şedinţe, speranţa de viaţă ar creşte la 80-90 de ani. Am avut şi pacienţi de 97 de ani. De asemenea, am avut un pacient în Pietroşani, care făcea terapii la mine de mult timp, de când am început eu cu aşa ceva şi care a trăit 125 de ani.

– Ce boli nu puteţi vindeca?

– Sunt bolile aflate în stadii avansate. Metastazele care sunt în ultima  fază. Pentru acestea, din păcate, nu se poate face nimic. Corpul este slăbit, nu mai are energie şi deja s-au pierdut foarte multe din organism. Metastaza înseamnă os putred. Deci nu se mai poate face nimic. Pacientul ar trebui să înţeleagă lucrurile astea şi să vină înainte de a avea un diagnostic.

– Unii oameni sunt sceptici faţă de aceste metode alternative de tratament. Care credeţi că este principalul motiv?

– Aceste persoane cred că există vindecare pentru orice şi încercând felurite tratamente care nu dau rezultatul aşteptat, devin sceptice când aud de terapiile alternative. Sunt învăţate cu medicina standard şi când au o problemă îşi spun „iau pastila asta şi-mi trece”. Terapia alternativă presupune o durată puţin mai lungă, iar la primele şedinţe apar şi dureri care sunt mai pronunţate la început. De aici vine scepticismul. Dar pe parcurs pacienţii îşi revin şi devin receptivi.

– Aceste forme de terapie intră în contradicţie cu medicina tradiţională?

– Deloc. Noi respectăm medicina tradiţională. Practic e un pilon care ne ajută pe noi în afecţiunile mai dificile, deosebite. De exemplu, cancerele care sunt în stadiu avansat nu le putem vindeca, însă dacă sunt în fază incipientă le putem trata.

– Care a fost cel mai complicat caz tratat şi ce rezultate aţi avut?

– Cel mai complicat… Avem acum un caz, un copilaş în vârstă de 11 ani imobilizat la pat. Nu mişca mâinile, nu mişca picioarele, doar puţin capul. Rezultatele, în urma tratamentelor, de când am ajuns în Câmpina, sunt vizibile. Copilul stă în fund la marginea patului, mişcă picioarele, mişcă mâinile, scrie la calculator.

– În momentul în care folosiţi energia asupra unei persoane, pe d-voastră vă afectează în vreun fel?

– Pe noi nu ne afectează, pentru că noi avem puterea de autocontrol asupra energiilor negative. Ştim să le stăpânim ca să nu le preluăm noi. Dacă ar fi să luăm douăzeci de pacienţi, fiecare cu câte o boală diferită, sigur nouăsprezece dintre bolile respective le-am lua noi. Însă avem control asupra pacientului, îi dăm energia şi luăm cât e nevoie ca să se poată stabiliza într-un fel.

– Ce simte pacientul în timpul tratamentului?

– Pacientul simte practic energia care îi pătrunde în interiorul corpului, simte furnicături prin piele, simte căldura care se lasă din palmă, din mână, către zona afectată.

– D-voastră cum vă simţiţi în aceste momente?

– Mă bucur enorm când simt că zona afectată a pacientului este spre vindecare, spre bine şi răspunde energiilor noastre. Practic, vindecarea unui pacient îmi dă puterea de a-l trata pe următorul.

– Cum percepeţi d-voastră oamenii?

– Prin aura lor. Fiecare om are propria aură, care îţi permite să vezi ce fel de persoană este. Iar acea persoană care vine cu un gând rău, un gând de încercare, este o persoană care ne dă pur şi simplu energia de a o respinge, de a nu da atenţie problemelor sale.

– Ce ar trebui să facă oamenii atunci când suferă de o afecţiune, indiferent de gravitatea ei?

– În primul rând, trebuie să creadă în Dumnezeu. Apoi să lupte contra bolii. Dacă boala îi ţine în loc, trebuie să meargă înainte şi să gândească întotdeauna pozitiv: vreau să mă fac bine, pot să mă fac bine, mă ridic de-aici şi este imposibil ca rezultatele să nu fie pozitive.

Zenovia Riciu (Brinza-Riciu)

La inceput totula a fost o gluma. Era prin vara-toamna anului 2008 pe cand lucram la scoala de agenti de politie din Campina, unde aveam un program de lucru de o zi cu o zi (adica lucram 16 ore iar a doua zi eram libera). Paralel cu serviciul aveam o rulota comerciala cu fast-food unde lucram in ziua de liber chiar pana la ore destul de tarzii 24-1 noaptea. La serviciu colegele se tot vaitau ca sunt obosite, bolnave si ca le dor toate cele. Eu eram sprintena precum „argintul viu” si le tot spuneam „Va vaitati voi?!… Eu ce sa mai zic?… ca dorm 3-4 ore pe noapte si vedeti? sunt plina de energie. In gluma mergeam si puneam palmele pe ceafa, pe spate, pe umeri, pe cap sau unde spuneau ca le dor masand usor zonele respective. Ele imi spuneau ca le treceau durerile si ca se simt mai bine. Pentru mine totul era ca un joc de copil pana cand o colega mi-a spus clar „Mai Zana sa sti ca tu ai bioenergie si nu te mint… am fost odata la un bioenergetician si am simtit acelasi lucru cand a pus mainile pe mine… crede-ma ca nu te mint.”, dar pe atunci nu am dat importanta vorbelor.

La rulota aveam o vanzatoare care lucra pe schimbul invers cu mine si mi-a spus ca nu poate venii la lucru duminica pentru ca se duce la niste intruniri Reiki. Nu stiam pe atunci ce inseamna Reiki dar mi-a spus ca daca vreau pot sa merg si eu ca se tin cursuri pentru Reiki gradul 1.

Asa a inceput pentru mine un nou drum in viata – drumul catre LUMINA.

Am inceput sa studiez legatura dintre om si natura, relatia dintre om si univers, imi puneam intrebari: „Oare este adevarat ca exista aura in jurul corpului?” si multe, multe intrebari legate de chakre, meridiane energetice etc. Am inceput sa merg la tot felul de cursuri care consideram ca sunt necesare pentru sanatatea omului. Am renuntat la comertul cu fast-food pentru ca incepusem sa am pacienti in ziua mea de liber. Aveam incredere de acum in ceea ce faceam, acumulasem deja un bagaj de cunostinte si cu mare incredere in Dumnezeu imi urmam calea destinului meu. Imi placea ceea ce faceam. Aveam cazuri din ce in ce mai complicate cangrene, cancer, paralizii, operatii pe creier… Mergeam la pacienti acasa pentru ca in apartamentul proprietate personala fiind stil vagon (nedecomandat) nu aveam conditiile necesare . Am plecat apoi cu chirie intr-un apartament unde puteam face terapii si chiar sa studiez in liniste.

Intre timp am urmat cursurile Reiki grad 2, apoi:

-Cursurile Lira

-Reiki master in 2013

-Instructor Theta-Healing 2013

-Karuna Reiki Master 2013

-Initiere detinator ritualuri Munay-ki 2014

-Tehnician maseur 2016

-Specializare in evaluare a starii de sanatate

Am simtit ca asta e destinul meu si ca asta trebuie sa fac, eram fericita cand vedeam pe fata pacientilor mei acel zambet de alinare a durerilor si invingerea bolilor. Eram alaturi de ei le ascultam povestile lor de viata incercand sa eliminam impreuna acele ganduri ale trecutului care defapt erau cauzele spirituale ale bolilor respective. De multe ori imi aduceam aminte de bunica mea care facea masaj (frectie spuneau ele pe acele vremuri) la toate persoanele din sat care veneau la ea cu diferite probleme de sanatate.

Deoarece aveam pacienti si din Ploiesti prin febroarie 2015 visul meu a inceput sa se realizeze. Aveam si in Ploiesti o camera cu chirie in care faceam terapii.

Studiind am ajuns la concluzia ca orice boala in corpul uman are doua cauze:

– 1. Gandul (noi suntem ceea ce gandim)

-2. Coloana vertebrala (orice deplasare sau tasare a vreunui inel duce la aparitia bolii)

In ceea ce priveste prima cauza pentru mine nu era o problema, studiasem cauzele spirituale ale bolilor… dar cum sa repar cea dea doua cauza? Sa fac o facultate la cei 50 de ani pe care ii aveam… timpul nu imi permitea iar numarul pacientilor crestea.

Nu dupa mult timp Dumnezeu a raspuns gandurilor mele. In luna aprilie l-am cunoscut pe Dr.Branza Costel specialist in balneofizioterapie ortopedie recuperare. Dupa doua zile de lucru impreuna ne-am dat seama ca defapt noi ne completam unul pe celalalt in terapiile pe care le facem iar lumea are nevoie de serviciile noastre.

sursa: https://oglindadeazi.ro